„Lasă, că se întinde când crește.” Ai auzit fraza aceasta la o masă de familie. Poate ai spus-o chiar tu, despre copilul tău.
E spusă cu drag. Și de cele mai multe ori, nimeni nu se mai gândește la ea până peste câțiva ani. Aceasta e partea despre obezitatea la copii pe care părinții o văd prea târziu. Nu kilogramele, ci tot ce vine odată cu ele.
De ce obezitatea la copii nu „trece cu vârsta”
Medicii endocrinologi spun lucrurilor pe nume. Un copil cu obezitate va deveni, cel mai probabil, un adult cu obezitate.
Kilogramele din copilărie nu dispar singure la adolescență. De multe ori rămân, iar corpul învață să le apere.
Și mai e ceva. Medicii observă că vârsta la care apar obezitatea și diabetul scade de la an la an. Ce întâlneau odată doar la adulți întâlnesc acum tot mai des la oameni tineri.
Obezitatea la copii și pubertatea: ce face țesutul gras într-un corp care crește
Grăsimea nu e doar un depozit. Țesutul gras secretă hormoni, iar acești hormoni lucrează în tot corpul.
La copii, unul dintre efecte e grăbirea pubertății. Corpul primește semnale să crească mai repede decât e pregătit, iar acest lucru poate influența și creșterea în înălțime.
Complicațiile obezității la copii sunt, în mare, aceleași ca la adulți. Rezistență la insulină, colesterol și trigliceride crescute, ficat gras, tensiune mare. Doar că încep mult mai devreme.
Mediul care hrănește obezitatea la copii
Nu e vorba de un părinte care greșește. E vorba de lumea în care trăim.
Ducem copiii la școală cu mașina. Îi luăm tot cu mașina. Mergem la cumpărături cu mașina.
Medicii numesc acest lucru mediu obezogen: un loc în care mișcarea dispare din zi fără să observi. E unul dintre motivele din spatele obezității la copii.
La benzinărie, la casa de marcat, la școală, cel mai la îndemână sunt chipsurile și croissantul, nu mărul. Iar reclamele cu mâncare sunt peste tot unde se uită copilul.
Copiii fac ce văd, nu ce le spunem
Psihologii spun că, în cazul copiilor, faptele cântăresc mai mult decât vorbele.
Copilul nu reține „mănâncă legume”. Reține ce e în farfuria ta, ce cumperi, cum te recompensezi după o săptămână grea. Dacă recompensa e mereu ceva dulce, același lucru învață și el.
Obezitatea la copii are și o parte care nu se vede pe cântar
O psihologă din echipa noastră a povestit public că ține diete de la 11 ani.
A refuzat o tabără la care o chemaseră colegii. Îi era rușine de cum arată și frică să nu râdă cineva de ea. A preferat să rămână acasă.
Când auzea jigniri, mânca. Mâncarea era singurul lucru care o liniștea.
Spune că impactul emoțional a fost mai greu decât greutatea în sine. Și nu e un caz izolat. Cercetările arată că până la 61% dintre adulții cu exces de greutate au trăit la un moment dat experiențe de stigmatizare.
Multe dintre ele au început în copilărie, cu o glumă de la masă sau o poreclă din curtea școlii. Despre cum lasă urme aceste comentarii am scris pe larg în articolul despre rușinea legată de kilograme.
Obezitatea la copii: semnele pe care părinții le observă prea târziu
copilul evită ora de sport sau găsește motive să nu participe;
refuză pozele, ieșirile sau taberele;
mănâncă pe ascuns sau după o zi proastă la școală;
hainele se schimbă la fiecare câteva luni, nu la fiecare an;
pubertatea apare mai devreme decât la colegii lui;
obosește repede la joacă și preferă ecranul.
Niciunul dintre aceste semne nu e o vină. Sunt doar lucruri pe care merită să le vezi la timp.
Obezitatea la copii nu e o problemă de voință a copilului și nici o vină a părintelui. Și nu începe într-o zi. Se construiește din mici obiceiuri de familie, repetate an de an, într-o lume care face mișcarea opțională și mâncarea disponibilă oricând.
Urmărește-ne pentru informații despre sănătatea copiilor venite de la medici, nu de pe internet. Și salvează articolul pentru următoarea masă în familie.
Alte articole
